Prologul unui epilog

Era o noapte calda. Stateam desculta, doar cu o camasa de noapte subtire pe mine, pe scarile din fata casei. Inca se zareau urme ale ploii care a cazut tacuta cu doar cateva ore in urma. Mi-am aprins o tigare si mi-am trecut o mana peste pantec, in timp ce cealalta in care se afla tigarea astepta un semnal din partea plamanilor. Cerul era intunecat cu o tenta de gri si indigo. L-am privit, am privit cerul savurand fumul dens care imi inunda plamanii. Privelistea era incantatoare si in ciuda faptului ca termometrul indica un singur grad, am simtit aerul, fiorul asemanator unei brize calde de vara.
Am incercat sa privesc LUNA , dar se ascundea. M-am incapatanat , uitand ca sunt in picioarele goale si aproape dezbracata si am coborat lent scarile. Am aruncat tigarea ce tocmai se terminase si mi-am continuat drumul. Am inceput sa privesc lumea cu alti ochi iar mintea imi era golita si cufundata in ganduri…simultan.
Stateam pe o poteca din curte, pietruita si ravasita de ploaie. Am privit in sus, trecand de vita de vie ce forma un tunel , in incercarea mea disperata de a privi LUNA. M-am chinuit destul de mult iar sentimentul de amagire a inceput sa ma acapareze. Era aproape sa renunt la aripi, sa le arunc, dar o sclipire m-a facut sa inchid ochii si sa imi invalui trupul in propriile aripi.
Am inchis ochii si mi-am inaltat capul inspre cer. Mai apoi, am simtit ca ma pierd cu totul ; eram in transa si am simtit cum toata fiinta mea : trup si suflet se inalta spre cer, mi s-au desfacut aripile si m-am inaltat dincolo de nori. Cu ochii inchisi doar fizic , am privit LUNA . Stateam pe un nor si o priveam, priveam LUNA. Intradevar , era atat de mare, frumoasa si puternica.
Nu stiu cat timp am stat acolo si am privit fascunata , timpul a trecut mult prea repede pe langa mine , dar apoi, am simtit cum o greutate rece, de gheata, ma atrage inapoi pe Pamant. M-am luptat cu acea forta , am incercat sa ma zbat, sa zbor inapoi , dar datorita efortului de a ma ridica, mi s-au rupt aripile si am cazut inapoi, pe Pamant.
Am ajuns la privelistea de dinainte, innorata. Era o seara frumoasa , dar nu se putea compara cu imaginea ce o avusem doar cu cateva clipe inainte. Mi-am retras capul, renuntand la incercarile mele disperate de a trece din nou de barajul norilor sa imi vad iubita, prietena si confidenta; sa vad LUNA.
Am ingenunchiat si am inchis din nou ochii. In fata ochilor mei inchisi, am zarit la pamant, frante, o pereche de aripi. Mi-am dat seama ca acelea erau aripile mele si le-am strans puternic la piept , mangaindu-mi cu ele obrajii incinsi. Cu stupoare , mi-am dat seama cine e vinovatul caderii mele: o picatura rece si sarata care mi s-a prelins din coltul ochiului pana pe mijlocul obrazului, care era inca intacta.
Am stat asa, ignorand in continuare frigul . Dintr-o data, s-a rupt cerul si stelute albe, reci au inceput sa ma inconjoare …pentru o clipa. Mi-am dat apoi seama ca de fapt, erau picaturi marunte de apa care mi s-au lipit de trup, impreuna cu camasa de noapte si mi-au lipit parul de spate.
Dintr-o data, ploaia s-a mai rarit si o raza de lumina mi-a cuprins trupul si sufletul. Am deschis ochii , privind cum norii s-au dat la o parte , facand loc LUNII sa ma ocroteasca. I-am zambit recunoscatoare si am imbratisat si mai strans perechea de aripi pe care o ocroteam.
Nu, nu vroiam sa renunt la ele …
Reclame

Un răspuns to “Prologul unui epilog”

  1. Excelent, o singura observatie, „tigarea” e deranjat, ramai la „tigara”.
    In rest, purrfect!
    Congrats.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: