Povestea mea (Partea I)

Fulgi de nea se-astern usor in jurul meu. Sunt doar eu, in scaunul meu confortabil, imi beau ceaiul fierbite si privesc dincolo de ferestrele blindate. O pustietate imensa a acaparat privelistea incantatoare de adineaori. E doar desert, o imensitate de zapada ce acopera totul in jurul meu.

Am pierdut notiunea timpului, nu mai am idee ce ora e, ce zi , pana si luna si anul in care ma aflu imi sunt total necunoscute. Tot ceea ce stiu e ca povestea mea a avut un succes inimaginabil, totul a decurs conform planului…sau aproape totul. M-am decis sa ma izolez o vreme, pana ce ragnetele si protestele vor inceta. In oglinda ce se afla pe peretele alaturat zaresc o figura cunoscuta. O stiu de undeva, sunt sigura, constructia fetei , forma buzelor si culoarea ochilor imi sunt familiare, dar zambetul pervers si sclipirea aceea plina de o vulgaritate si satisfactie malefica ma intimideaza. Acea entitate ce o privesc , ma urmareste precum propria umbra. Fiecare gest, fiecare miscare sau expresivitate imi sunt copiate.

Ceaiul s-a terminat. Ma simt privata de orice legatura cu realitatea pe care o stiam. Totul s-a schimbat mult prea brusc. Povestea mea a avut succesul dorit si totusi, asta ma face sa ma intreb daca…chiar asta mi-am dorit? Viata aceasta dusa in taina, golita de orice sentiment fata de persoanele din jur si de tot ceea ce inseamna emotie, chiar asta mi-am dorit? …

Nu, nu pot renunta la tot ceea ce am reusit sa construiesc pana acum, sau mai bine spus sa dobor. Asta este povestea mea, realitate imbinata cu imaginatie si cu o picatura de dorinta. Pot schimba oricand soarta personajului principal, soarta mea. Da, eu sunt personajul principal in propria mea poveste, aceasta este povestea mea, cea pentru care am trudit atatia ani in sir, neincetat. Fiecare gest, actiune sau cuvant rostit a avut sensul lui, a determinat schimbari majore in povestea ce acum o citesti.

Trebuie sa recunosti ca este o poveste buna. Chiar daca nu vrei sa recunosti, chiar daca negi, subconstientului tau ii place si acesta este motivul pentru care nu te poti opri din citit. Ai patruns deja in lumea mea, ai inceput sa ma cunosti si vrei sa aflii finalul povestii. Stii , de fapt, nu destinatia este cea mai importanta ci drumul pe care il parcurgi atat de fermecat de frumusetea ce te inconjoara. Poate te mai intrebi si ce urmaresc prin aceasta poveste, dar raspunsul se afla chiar sub nasul tau. Imbratisezi in fiecare clipa raspunsurile tuturor intrebarilor tale. Orice enigma are un raspuns simplu, cel mai evident, dar voi, muritorilor de rand, nu puteti accepta ceva simplu, trebuie sa va complicati pentru ca in final, sa ajungeti la acelasi rezultat.

Zaresc intr-un colt al bitoului, o carte a carei file sunt ingalbenite de timp, o carte care pare uitata, o carte care pare slabita, in ciuda fortei pe care o are. Nu, titlul este partial eronat! Nu aceasta este in intregime povestea mea, povestea mea continua. Inca nu am decis finalul , inca nu vreau sa il scriu!

Trantesc cartea cartea de peretele de langa usa, dar zgomotul din momentul impactului a fost acoperit de o bataie ferma in usa de la birou. Fara sa mai astepte o confirmare, cel din spatele usii a apasat pe clanta, deschizand partial usa. S-a oprit , cel mai probabil sa admire coperta atat de cunoscuta a cartii de care a auzit, dar stia bine ca ii era interzis sa o citeasca, o restrictie care semana cu o placere interzisa.

Privesc si eu cartea si astept sa vad cine e la usa…

Reclame

2 răspunsuri to “Povestea mea (Partea I)”

  1. ironicblonde Says:

    super!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: